Iartă-mă…te-am iubit în felul meu. Ți-am dăruit părți din mine lăsându-mi sentimentele să curgă aduse de ceva aflat dincolo de zări. Știu…n-ai putut să-mi fi mai mult decât un personaj dintr-o poveste. Ești acum la brațul ei contemplând stele, rostind cuvinte frumoase, zglobii râsete de copil. Dar…pot să te rețin doar un crâmpei aici?. Nu…

Mă întorc la mine, la sufletul reconstruit din ruine. În urma ta cad necontenit fulgi de nea, invizibile umbre ale iernii ce îngheață tot ce ating. Îmbrățișez emoții, trăiri întâlnite în drumul spre mine. Sunt vie…un dor nestăpânit de iubire îmi curge agale în suflet. Iubim…modelăm iubire din sclipiri de ochi pătrunzători și lumină desprinsă…

Sunt bine…tu îmi ești de astăzi o amintire, doar un suflet închis în cutia cu vise cândva trăite cu ființa deschisă. Filele care te ascund pe tine sunt acum parte dintr-o poveste, am scris-o pentru a mă regăsi pe mine. Mi-ai fost muză…acum îmi ești doar un fluture plecat într-o altă lume. Iubim, ne deschidem…

Te-am scris…imaginar mi-ai fost lumină, rază dintr-un nor de furtună. Ai răscolit în mine fiecare colț, lăsând în urma ta valuri de emoții plutind în derivă. Simțirile îmi sunt acum frânturi de vis, părți de realitate lipite de un singur cuvânt. Încă îmi caut gândurile, precum vântul își cheamă necuvântătoarele păsări din țările calde. Aș…

În palmele tale stă ascuns timpul cu ale sale frânturi de clipe, bucăți dintr-o scânteie arsă acum ceva momente. Linii fine ți-au rămas îngroșate în podul palmei, a mâinii ce-mi plimba fiori pe chip. Mângâiai șanțurile lăsate mărturie de lacrimile plânse din cauza lor. Încă te simt…chiar dacă îmi ești doar o iluzie, imagine a…

Ești o pată de culoare pe un suflet care n-a încetat să își picteze fluturii pe pereții inimii. Nu te-am dizolvat în apa timpului…nu ți-am înecat imaginea în râul amintirilor adunate într-un colț de cameră. Cât de viu ești în ochii unei copile ce încă te crede… Da, acele vorbe nu și-au pierdut din sclipire.…

CAPITOLUL I – Moartea unui monstru (https://www.youtube.com/watch?v=nVrFhp2Dgmw ) Începutul poveștii din spatele morții acelui monstru își are prima secvență într-o plimbare mortuară, a unei iubiri care urma să dispară. Eram lângă sufletul pereche din acel timp, C-ul pe care în cunoașteți scris în povești și poezii. Îl ascultam și mergeam…pașii îmi umblau pierduți printre ale…

Poate nu crezi când îți spun că în mine ai sădit jar pentru emoții desprinse din fiori transformați în flori. Petale albastre curgeau purtate de vânt din plânsul inimii mele. Te-am…sau încă te m-ai…cuvântul? – iubesc. Un iubesc strigat cu palmele întinse spre cer, implorând cerului îndurare, să nu iubesc o rană, un duh cu…