Toamnă…îl aștept… Să știi că nu am renunțat la a visa că într-o zi voi iubi și voi fi iubită de sufletul potrivit. Îl simt…vine de ceva nopți în al meu vis, dar nu știu cine e…nu-i cunosc numele, nu știu unde e. Înainte să mi-l trimită universul în somn credeam că am o inimă…

… Îți mulțumesc mult că ai venit în al meu vis. Te văd în fața mea de parcă ai fi aici, complet, cu inima și corpul lângă mine. Oare cum te-ai putea numi?. Numele tău nu îmi este cunoscut, te știu doar din simple priviri aruncate în fața unei cafenele cu geamuri mari. Mi-ai spus…

Toamnă…îl aștept… Să știi că nu am renunțat la a visa că într-o zi voi iubi și voi fi iubită de sufletul potrivit. Îl simt…vine de ceva nopți în al meu vis, dar nu știu cine e…nu-i cunosc numele, nu știu unde e. Înainte să mi-l trimită universul în somn credeam că am o inimă…

… Eram mică, o copilă ce privea pe geamul școlii lumea, zgomotul oamenilor din exteriorul lumii ei. Priveam tăcută peisajul, iar mintea își imagina cum ar fi să fiu ca acei copii de liceu care comunică, cum ar fi să pot fi ca ei, veselă și deschisă?. Astăzi ca orice zi a început cu zilnica…

11.10.2020

Te-am visat…erai acolo, parte din decorul din al meu vis. Mă priveai serios, iar pentru o secundă am crezut că îmi intri in inimă cu ai tăi ochi pătrunzători. Simțeam cum privirea ta mă sorbea până la ultimul strop de emoție născută în acel schimb de priviri în a mea ființă. M-ai luat de mână…

De-ai fi…dar…sigur vei fi într-o zi partea lipsă a inimii cuiva, iar eu voi iubi omul potrivit. Îmi vei rămâne chipul acelui bărbat întâlnit din întâmplare, atunci când ploile îmi erau ecou frânt în sunete mute. Te știu…simt că parcă te-aș cunoaște dintr-o altă viață. Totuși îmi ești străin, doar un suflet scris în povești.…

Până într-o zi când a apărut el… Acel suflet străin, omul cu ochii misterioși care doar prin simpla sa prezență poate dărâma ziduri, clădi o inimă curajoasă și mai puternică. Imaginea lui îmi umblă adesea prin vise intrându-mi adânc în inimă, în ființa care pierdută printre lacrimi credea că nu va mai iubi niciodată. El…un…

Până într-o zi când a apărut el… Acel suflet străin, omul cu ochii misterioși care doar prin simpla sa prezență poate dărâma ziduri, clădi o inimă curajoasă și mai puternică. Imaginea lui îmi umblă adesea prin vise intrându-mi adânc în inimă, în ființa care pierdută printre lacrimi credea că nu va mai iubi niciodată. El…un…