„Dragă…om ce-mi pătrunzi ușor în suflet, Te știu, te simt aici, cuprins între cerul nopții și stelele timpului. Încerc să mi te pictez în culori pale, umbrite de frunzele toamnei. Conturez cu mișcări fine liniile chipului tău, descoperind încet imaginea unui el cunoscut parcă în alte vieți. Ochii tăi – porți deschise spre a iubi…

Îmi pari a fi aici, atât de aproape de frunzele toamnei, plimbat de vânt departe de clipe. Timpul mi se scurge altfel, atunci când te scriu. Orele zboară purtate de gândul că poate te voi cunoaște curând. Nu știu ce simt, în mine răsar și apun simțiri, flame pe care mi le dăruiești când îmi…

Prin tine mă întorc în timp, pășind tiptil printre clipe. Îți scriu mereu când în zorii vin, având impresia că te știu din alte lumi. Mi-ai devenit drag, deși te scriu doar din cuvinte, pictând din tine sunete mute, plimbate de lumini nocturne. Aș vrea să cred că îmi vei deveni scânteie, un foc mocnit…

Rămân aici, lângă ploaia măruntă, ascultând tăcerea. Gândul mă duce departe, spre alte zări colorate de soare. În minte îmi răsar niște ochi cunoscuți, acei ochi pe care parcă i-am mai văzut. Poate în altă viață…sau într-o altă zi cu ploaia printre nori. Te simt, te adulmec cu inima, căutând să îți știu parfumul. Miroși…

Plouă…stropii de rouă se plimbă în ritm alert pe frunzele arămii. Tu ai plecat cu emoția din noi, golindu-mă de mine. Ascult sunetul trosnit al ploii, inspir și expir până când reușesc să-mi alung gândurile din minte, să te eliberez, lăsându-ți imaginea să zboare în eter. Mă așteaptă un nou început, îl simt, stă pitit,…

Stai tăcut pe locul rezervat de timp, îți faci curaj, frecându-ți mâinile de parcă în tine e frig. Cauți cu puterea gândului o clipă doar o fărâmă să-ți poți urni sufletul din loc. N-ai în tine vreun strop de zvâc, doar emoțiile îți plimbă frica prin vene. Privești în gol, căutând în acel spațiu ceva,…

Draga mea, Ai închis toate porțile trecutului, lăsând în spatele ușilor tot ce a durut. Rănile sunt acum cicatrici pe care le porți mândră că te-au făcut mai puternică. Doar tu cunoști drumul parcurs până la tine, cea de acum, Mădălina cu aripile curate, gata oricând să zboare din nou. În spatele norilor deveniți acum…

Sunt bine – toamna mi-a pătruns în suflet, lăsând pe pereții inimii frunzele sale arămii. Îmi sunt lipite de tavan, le simt parfumul de verde putrezit, uscat de timp. De vară am uitat…a fost în mine cu ale ei flori care acum sunt doar amintiri făcute scrum. Petalele din acele flori fără viață mi-au rămas…