Ascult tăcerea așternută peste gara golită de lume, dezvelită de umbrele trecătorilor. Frunzele îmi țin companie cu al lor foșnet răsunător. Sună a singurătate în lipsa zgomotului de tren, al roților ce zgârâie violent șinele. Toate au o muzică desprinsă din alt univers, un vers cântat în tonalități surde. Sunt doar eu și peronul gol,…

M-am întors în locul nostru, acel spațiu unde natura vântură frunze ruginii. Le plimbă haotic printre culorile putrezite, peste asfaltul udat de vreme. Am rămas doar eu și golul dintre noi, sunetul tăcut de tren, așteptând să reînvie zgomotul fluturilor. Cuvintele îmi străbat cugetul, acele vorbe rostite de al tău suflet direct în inima mea.…

Vei iubi din nou – sunt cuvintele pe care ți le spun cu inima deschisă. Îmi doresc pentru tine doar iubire izvorâtă din mări adânci, ploi scurte fără tunete.Când te-ai întors cu ai tăi ochi spre a mea inimă, nu m-am gândit că îmi vei fi prezență de scurtă durată. Mi-am proiectat în tine și…

Te-am lăsat în umbra norilor, stins, aproape dizolvat în ploi. Nu mai ești – te are în ea, scufundat cu ființa întreagă, departe de mine. Inima încă te păstrează, mi te proiectează pe cer, învăluit în picuri de lumină. Imaginea ta îmi reînvie focul, scânteie, cu scânteie, străbătându-mi celulele. Sângele pulsat de inimă vine încărcat…

Am căzut din nori pe pământul rece, îmbibat în rouă. Gândul că tu mi-ai fost doar un vis, încă o stea plecată, mi-a frânt fiinţa în mii de bucăţi. Nu te-am putut opri – cum aş fi putut obliga o inimă să-mi spună „ştiu prin ce ai trecut atunci”? Cum să îți impun să ai…

Întunericul părăsește lent camera, lăsând în urma lui pete de lumină vie. Mă trezesc din visare, deschid ochii și îmi spun în gând: „ vreau să fie aici!”. Spațiul gol din mine și norii adunați pe cer îmi spun că nu te mai întorci. Ai fost un vis, un crâmpei dintr-o clipă crezută oră eternă.…

„ Oare cum ar fi să stai la pieptul meu?” – ar fi frumos să fiu acolo, prinsă în ale tale brațe. Acolo pot visa, zbura către o altă lume, plecând de lângă frici și emoții ucigătoare. Îmi pari desprins dintr-o poveste, o iluzie pictată de inimă pe al ei cer. Te văd, te simt…

Nu îmi mai aparții, nu te mai caut printre chipuri, pierdute priviri în decor. Pașii mă conduc spre alte zări, în alte colțuri de lume. Din tine cel ce mi-ai fost un „ te iubesc”, rostit în tăcerea nopții, a rămas doar un „ ai fost…”. Îmi ești precum o umbră, vii și pleci lăsând…

Fiecare sărutare îmi era scut împotriva ploilor, frică topită în căldura palmelor tale. Îmi erai emoție prelinsă ușor peste al sufletului dor. Mă stingeai atunci când ploaia norilor îmi era flamă, făcând din mine lumină vie. Mă transformai în rază căzută din cer pe al tău trup, flămând să culeagă fiori din mine. Întinși pe…

Din tine cel ce mi-ai fost (VI) Prin vene îmi curge lin dorul de tine, prin artere mi se plimbă emoția primului sărut. Fiorul strecurat tiptil prin porii pielii, înăbușit de suflarea buzelor tale dulci, iar mâinile tale au stins focul împrăștiat pe trup. Sub pătura vântului ne-am ascuns atingerile timide, vorbele pudrate cu zahăr.…