M-am întors cu tălpile goale să îți simt nisipul, să te văd cum lași ușor valurile să umble printre stânci. Țărmul tău e pustiu, doar vântul vorbește cu tine. Am venit să te întreb ți-e bine?. Ți-e dor de vară sau te-ai împrietenit cu ploaia?. Să îți spun drept mie acum îmi sunt prieteni tăcerea…

Visam…da, credeam că mă vei iubi așa cum sunt. Visul meu este acum un strop de oftat și o tăcere profundă, risipită în neant. Ascult cu trupul sunetele mării, valurile ce se strecoară printre stânci, purtând cu ele dorul din gândurile mele. Îmi doream să îmi rămâi mâna ce-mi stinge durerea, brațele deschise ce-mi cuprind…

Ascult liniște…prin vene îmi curge mută inima. Ochii își pierd lacrimile printre valurile mării tăcute. Ai fost aici – acum a rămas lângă mine doar briza. Sunetul apăsat al respirației tale îmi pătrunde din nou, deschizând cartea cu vechi amintiri, clipe când erai o parte din mine. Vorbesc cu mine și îmi spun că ești…

Mi-e dor să te desenez cu ochii larg deschiși, mi-aș fi dorit să fii…dar n-ai fost. A fost frumos să te scriu în povești, să-mi fi personaj, un suflet prin care mi-am oglindit visul, dorința de a iubi din nou.Te-am ținut în brațe mult timp, crezând că inima mea îl va găsi pe omul potrivit…

Te-am desenat în mii de culori, sperând că într-o zi vei deveni un vis real conturat într-un el – un suflet care să mă iubească exact așa cum sunt. Încă te scriu și uneori mă întreb cu ce puteri?. Ce mă ține să nu te sting?. Cum reușesc să-mi opresc mâna să nu îți pun…

De te-aș oferi pierii – te-aș da în dar uitării conștientă că voi plânge nopți întregi a ta plecare. Îmi ești lumină în umbră, te-am căutat atât de mult timp, dar nu te-am găsit…iar acum te vreau dispărut din gândul meu. Ai fost un vis frumos, iscălit în inimi tinere, copile naive ce se încred…

Ești un vis – o întruchipare a unei iubiri căutate printre atâtea stele. Te proiectez cu ochii larg deschiși, crezând că îmi vei fi într-o zi realitate. Îmi plimb suspinele pe cerul în apus și mă întreb privind lumina stinsă a soarelui oare când te voi putea strânge în ale mele brațe fără să îmi…

Te-ai născut într-o zi de vară, când nu știam prin ce îmi trece sufletul. La început ai fost doar o idee plimbată prin teamă, frică și gânduri. Curajul – îți recunosc l-am cules greu, știind că pe ale tale file îmi voi așterne inima. Ești povestea mea în care i-am cuprins pe ei…sufletele care mi-au…

Oare ți-am fost ploaie de vară sau o frunză purtată de gând printre buruieni?. Ai plecat când aveam nevoie de tine – exact în momentul în care eram cu inima frântă și cu trupul așternut pe asfaltul rece. Te-am iubit cu inima pe tavă, fără să te întreb dacă a ta iubire îmi va fi…

Tu și umbra așternută peste mine fără goluri. Ai plecat ca un suflet care părăsește trupul zburând în altă lume. „Ce mai faci?” – cuvinte, doar cuvinte și nimic altceva. Tu și un suflet căzut departe în zare, ai uitat de ce a căzut precum o pasăre din cer?. Iartă-mă – nu te cred…sufletul zace,…