• Tăcerea(29)

    Astăzi m-am întâlnit cu mine, acel copil ascuns după pagini, foi scrise. Mi-am pictat chipul, ochii făcuți din frunzele toamnei. Printre petele de culoare mă aflu eu, acea Mădă timidă, tăcută, un suflet ce-și scria tăcerea prin cuvinte. Vorbeam ajutată de desene, linii trasate ușor. Era o lume în care puteam fi eu, fără să…

    Read more →

  • Tăcerea (28)

    Am rămas cu întrebarea ascunsă, precum soarele după nori așteptând furtuna. Privesc cerul cum își poartă umbrele, lăsând pe boltă urme de întuneric. Plouă încet, picură dintre frunze sunete cu miros de toamnă. Încă te aștept cu pana în mână, dorind să închei tăcerea. Cu ce să o închei? Cu ce să-i pun punct? Ce…

    Read more →

  • Tăcerea (27)

    Las povestea scrisă pe foi să zboare. Acele gânduri sunt emoții, o legătură imaginară dintre o Cezara reală și un Adonis închipuit. Mi-am scris povestea de dragoste, ca și cum aș iubi, ca și cum l-aș fi găsit pe el. Am așternut în acele rânduri o imagine a ceea ce mi-aș dori să fie. Îl…

    Read more →

  • Tăcerea (26)

    Soarele Pământ a răsărit, oglindind norii în al sa lumină. Simt miros de raze arse, de piele încinsă de soare. Pentru o clipă am avut impresia că ești tu, așa îți mirosea trupul după o noapte în brațele mele. Am deschis ochii și nu erai, simțeam absența ta prin porii pielii mele. Mă trezise din…

    Read more →

  • Tăcerea (25)

    „ Draga mea, Cezara Am primit scrisoarea ta, am simțit dorul tău în fiecare cuvânt. Ți-am citit emoția, dorul pătruns în gândurile tale. Cerul Lunii îmi vorbește zilnic despre tine, îmi transmite prin imagini proiectate pe stele chipul tău. Număr însetat clipele, secundele până când marea îmi va da voie să te revăd. După cum…

    Read more →

  • Tăcerea (24)

    Îți aud vocea, precum un ecou venit din depărtări. Marea te ține captiv pe o insulă pustie, culegând scoici pentru valurile ei. Nisipul te ajută să le prinzi de șiragul ținut de vânt. Te aud, îți ascult printre sunete glasul. Briza mă ajută să înțeleg ce vrea inima ta să-mi spună. Pulsează constant, vibrând emoții,…

    Read more →

  • Tăcerea (23)

    Te aștept privind în larg, cum marea își adună valurile. Privirea te caută, ochii își doresc să te aibă în fața lor, dar tu nu ești. De ce mi-l ascunzi? De ce nu mi-l lași să vină la mine? Cu ce ți-am greșit, mare? Marea mea întinsă, albastrul meu etern, te întreb cu inima deschisă:…

    Read more →

  • Tăcerea (22)

    Te aștept…sunt fata obișnuită, care își caută iubirea și care te cheamă, cântând valurilor. Le cânt doar lor dorul din a mea inimă.Aștept în liniște să îmi răspunzi chemării. „Te aud, te-aș căuta dacă m-ar lăsa vântul. Sunt blocat între țărmuri, pe-o barcă departe de lume. Îți citesc tăcerile – sunt fragmente scrise cu penița…

    Read more →

  • Tăcerea (21)

    De ce fugi? Te strig, dar surd îmi este ecoul. Nu mă auzi, pleci grăbit să nu pierzi ce ai mai de preț: timpul. Respir adânc și în tăcere ascult marea. M-am întors la ea să te caut, să îți simt prezența prin valuri. Vântul își plimbă agale frunzele, lăsând în urmă doar amintiri, ce…

    Read more →

  • Tăcerea (20)

    Stropii de ploaie nu au vrut să te dau uitării, să renunț la a te căuta printre chipuri, iubiri purtate de timp printre rânduri. Mi-au plouat în suflet vise, să te pot atinge cu ochii închiși, sperând că nu te voi pierde. Te ating în lumina umbrelor, cu degetele în aer te pictez în culorile…

    Read more →