Încearcă să vorbească, tânguie ușoare cuvinte mute, dar ceva din el îl oprește să spună ce simte. Este timid…poate sensibil la a-și deschide inima spre mine. Ar vrea să scoată din el vorbe, dar se mulțumește doar să stea în lumina Lunii zâmbind, în timp ce pe al său corp translucid se perindă pierdute umbre,…

Te găsesc doar în vise preschimbat în suflet pereche. Noaptea mi te-a adus în lumea ochilor închiși – mă priveai lipit de chipul meu cu fruntea ta înaltă, spunându-mi: „Sunt ocupat cu munca. Ești posesivă?”. Ți-am răspuns ridicându-mi ochii…în privirea mea îți puteai citi ușor sufletul, precum o carte deschisă. Nu, nu sunt posesivă…ți-aș fi…

Dragă suflet anonim, … Te chem în fața sufletului meu pentru ați spune că îți mulțumesc că ai fost aici, chiar dacă doar sub forma unei muze. Mi-ai deschis ochii atunci când aveam privirea ascunsă după nori, iar inima îmi era încuiată. Rostind doar simple cuvinte mi-ai adus aminte că pot zbura cu inima deschisă,…

Astăzi ai revenit cu umbra ta, să-mi aduci aminte cât de singură sunt, să-mi spui că aștern emoții născute din iubire – dar inima mea oferă un zâmbet ce-i ascunde lacrimile. Plâng…da, curg absente picături de profundă durere, o parte din mine se scurge privind pierdută cerul. Luna – ascunsă după nori ne privește, se…

Pășesc cu privirea în abisul întunecat al zării, îmi plimb lumina lacrimilor printre sunete de pescăruși. Ești acolo – n-ai plecat, cutreieri fantomatic valurile mării.Cu fiecare val ce-mi atinge vârful degetelor simt cum erai…apa îmi aduce aminte de tine, de atingerile mâinii cu care îmi mângâiai sufletul. Cu părul meu îți înveleai degetele, trecând agale…

Creat din fluturi – părți din clipele scurse în brațele iubirii. Mi-aș fi dorit să fi venit când puteam dărui, nu acum… în fața unor ziduri construite din momentele pe care scrie ” am iubit fără să cuget”. Iubeam fărâme din omul de lângă mine, departe îmi era gândul că voi plânge dărâmată de vorbele…

j Am renăscut precum o pasăre cu aripile frânte ridicată de la sol de vântul schimbării. M-am reconstruit din frunzele toamnei – din culorile arămii ale cerului. Anotimpul plumburiu mi-a înviat emoțiile pierdute în focul iubirii, arse mocnit între două inimi. Inima n-a murit atunci când tu nepăsător ai fugit. Acum zbor la sol –…

Închid poarta unei povești trăită cu toată inima. Zâmbesc știind că după furtună răsare mereu soarele. N-aveam ce să-ți cer – nu puteam să te schimb, născând în tine suferință. Te-aș fi rănit de îți spuneam că pentru a iubi trebuie să te iubești. Mi-a fost greu să înfing în al tău suflet acest cuțit…

Astăzi ai revenit cu umbra ta, să-mi aduci aminte cât de singură sunt, să-mi spui că aștern emoții născute din iubire – dar inima mea oferă un zâmbet ce-i ascunde lacrimile. Plâng…da, curg absente picături de profundă durere, o parte din mine se scurge privind pierdută cerul. Luna – ascunsă după nori ne privește, se…