Nu îți cunosc chipul – te știu doar din desenele nopții. Te-a conturat crezând că te voi recunoaște din miile de suflete pe care le întâlnesc zilnic. Nu, nici unul nu seamănă cu tine…nu te găsesc în ei.Ei sunt doar niște umbre trimise pe pământ să își caute lumina…tu ești mai mult decât o fărâmă…

Te-ar păstra în inima ei de-ar știi că nu-i vei fi iluzie, un fir de clipă risipită în vânt. Timpul trece, iar tu nu vii – imaginea ta expusă pe perete își pierde din culoare, curgând din ea picuri de nuanțe – ochii tăi se scutură de frunzele arămii ale toamnei, iar părul se închide…

Zorii zilei m-au găsit cu părul răvășit, iar pe mine cu ochii mici, abia treziți din furtună. În palme mă joc cu o lacrimă care încă nu s-a uscat – o plimb printre degete oglindindu-mi în ea inima cu paginile arse. Scrum e totul…cenușă găsești pe perna, unde a fost câmpul de luptă – acolo…

Astăzi în mine plouă…curg încet, încet stropi din norii de furtună. Cerul plânge purtând cu el dorul din al meu suflet. Mi-aș fi dorit să fi aici, îmbrățișându-mi sufletul înfrigurat. Privesc natura cum își scutură copacii, purtând frunze pe asfaltul ud. Te caut…te sper – încerc să nu renunț…Sunt zile în care obosesc fizic, iar…

Să te visez nu-mi mai este un fior străin. Nici chipul tău nu pare a fi al unui necunoscut. Te strecori precum o umbră în sufletul adormit de gânduri – legănat de stele. Semeni cu el, dar nu ești el – nu, nu S îmi curge agale prin vene în somn. Ești tu – omul…

Dragă suflet bun, Nu știu să-ți descriu ce simt – sunt pierdută printre gânduri de când ai avut curajul să-mi spui ce simți. Ești un suflet hotărât să intri în lumea de dincolo de ArtSuflet. Vrei să descoperi ființa ce-și scrie emoțiile, conturând povești. Cuvintele tale îmi sună în ureche, călătorind prin a mea minte.…

Locul care îmi aduce fericirea. Sunt aici privind pagina goală, locul unde obișnuiam să te aștern. Îmi erai inspirație pentru a-mi scrie cuvintele transmițând emoții, fluturi efemeri. Mi-aș dori să-mi fi…măcar un crâmpei de lumină. Scriind cu tine în gând m-am întors la mine. Tu – nu știi ce port în inima mea, focul aprins…

Ți-ai dori să-mi fi unicul suflet păstrat cu sfințenie în ale mele brațe?. La lumina șemineului să-mi stai rezemat cu trupul între inimă și piept – să te simt al meu. În tăcerea nopții și în sunetul de foc ce arde mocnit, să-ți las căzute în ale tale degete palmele mele. Jucându-te cu fiorii pielii…

Nu îți închide inima într-un palat, ferecată cu mii de lacăte. Spune-mi ce simți. Nu te teme – te voi asculta cuminte fără să te judec. Sunt trăirile tale, iar eu sunt aici să-ți pictez iubirea. Vorbele tale vor zbura – corpul meu fiindu-le pânză, colorând spațiul alb în pete pastelate…mii de nuanțe vorbesc pe…

Inima ta este un loc în care sângele își plimbă globulele într-un ritm alert. În tine arde mocnit emoția – cu palmele strânse încerci să nu pleci – să nu dărâmi fărâma de iubire dintre noi. Vrei să rămân – de voi pleca nimic din ce simți nu va mai fi. Cartea din mâinile tale…