Îmi plimb gândurile departe, lăsând în urmă presărate secunde, dintr-un uitat timp. Zboară orele în cerc, precum păsările care anunță ploi, doar că zborul orelor prevestește plecarea ta din visul meu. Aș vrea să îți pot spune că revenirea ta nu a aprins o flamă în mine, dar…nu pot. Din suflet îmi curg greu cuvintele,…

„Te-am văzut pe tine cât ești de frumoasă!” – Mi-ai îmbătat inima cu mireasma acestor vorbe atât de dulci. Din ele au izvorât fiori pe care mi i-ai scris astăzi, așternuți în gânduri. Ți-ai descoperit inima, mi-ai lăsat-o să ți-o citesc pagină, cu pagină. În ea am lecturat povestea ochilor albaștrii, a mării din privirea…

N-a fost să-mi fi iubire. N-ai putut să te transformi din scânteie în foc, care să ardă veșnic între noi. Când te-ai întors am crezut că vei rămâne, că venit îmi vei deveni inima din a mea ființă. Mi-am scufundat gândurile în tine, visând cu ochii larg deschiși la un nou început lângă tine. Acum…

În noi palpită secundele, ne trec prin vene străbătându-ne întreg corpul. Am rămas în suflul luminii, atingând cu ochii firele ce compun raza. Caut în spațiul camerei un loc, unde să-ți scriu povestea, să las file despre tine pe pereții sufletului. Simt că ai vrea să-mi părăsești ființa, să lași lumina să ne devină întuneric.…

Îmi spui cuvinte ce-mi umplu sufletul de speranță, mă convingi că pot să-mi deschid inima către iubire. Cu tine prins de gânduri pot zbura, îmi pot desface aripile. Pari real, o iluzie dulce – te-aș aduce în realul meu, lăsând deschidă fereastra inimii. Las vântul schimbării să pătrundă în cameră, să-mi conducă pașii spre stele,…

Dragă suflet cu ochii albaștri, A fost cândva un copil, o fetiță cu dorințele desenate pe asfalt. Eram o copilă fragilă, un suflet timid, închis într-o lume, unde simțea că nu poate fi rănită, nu poate ajunge nimeni la ea. Cuvintele nu-i zburau ușor din glas, comunica doar prin creionate forme lăsate pe coli albe…

Sunt cuvintele tale, oglinda unei inimi care a muncit mult să revină la ea. Să redevin eu a fost o provocare, un drum parcurs de mână cu timpul. Pașii au fost mici, făcuți pe vârful degetelor, umblând ușor printre spini. Teren minat mi-a fost sufletul, pământ semănat din loc, în loc cu urzici. Să ard…

În ochii tăi mă văd întreagă, întinsă la malul mării, țărmul fiind acoperit de albastrul născut din valuri. Dansez împreună cu stropii desprinși din izbitele fâșii de mare. Îmi călăuzești pașii, vrând să nu mă pierzi căzând în vraja apei, să-mi vezi sufletul purtat de vânt în larg, dus departe de ale noastre mâini împreunate.…

Te-am lăsat să-mi intri în gând, pășind tiptil în mintea mea. Am avut curajul să te primesc aici, să ridic bariera din fața inimii. Așteptai de mult timp în fața porții, sperând că într-o zi se va deschide. Au trecut aproape 6 ani de atunci – simt cumva că te-aș cunoaște de când eram doar…