Te aștept privind în larg, cum marea își adună valurile. Privirea te caută, ochii își doresc să te aibă în fața lor, dar tu nu ești. De ce mi-l ascunzi? De ce nu mi-l lași să vină la mine? Cu ce ți-am greșit, mare? Marea mea întinsă, albastrul meu etern, te întreb cu inima deschisă:…

Te aștept…sunt fata obișnuită, care își caută iubirea și care te cheamă, cântând valurilor. Le cânt doar lor dorul din a mea inimă.Aștept în liniște să îmi răspunzi chemării. „Te aud, te-aș căuta dacă m-ar lăsa vântul. Sunt blocat între țărmuri, pe-o barcă departe de lume. Îți citesc tăcerile – sunt fragmente scrise cu penița…

De ce fugi? Te strig, dar surd îmi este ecoul. Nu mă auzi, pleci grăbit să nu pierzi ce ai mai de preț: timpul. Respir adânc și în tăcere ascult marea. M-am întors la ea să te caut, să îți simt prezența prin valuri. Vântul își plimbă agale frunzele, lăsând în urmă doar amintiri, ce…

Stropii de ploaie nu au vrut să te dau uitării, să renunț la a te căuta printre chipuri, iubiri purtate de timp printre rânduri. Mi-au plouat în suflet vise, să te pot atinge cu ochii închiși, sperând că nu te voi pierde. Te ating în lumina umbrelor, cu degetele în aer te pictez în culorile…

Rămân scriind pe foi un „va urma”, sperând că va fi un pas spre o pagină nouă din povestea mea cu un alt el. O pagină goală – un nou început, pe care îl aștern privind marea în lumina apusului. Îl scriu cu inima deschisă, lăsând în urmă trecutul. Mă oglindesc în ochii lui, sufletul…

” Să nu regreți – așa a fost să fie. Păstrează din tot doar acele clipe frumoase. Și nu uita că – te-am iubit…”. Așa ți-am spus la ultima noastră întâlnire, atunci când fugitiv ne-am spus „Ai grijă de tine…”. Am închis poarta trecutului lăsând în urmă o altă inimă, un alt dor ars. Te…

„O plângi? – n-ai lacrimi, nu poți plânge ceva ce ai omorât cu propriile mâini”. Sunt ecouri pierdute în văzduh, sunete surde ale vocii mele – uitare pentru al tău suflet. Printre razele soarelui te întrevăd așa cum te știam, cu ochii tăi ce-mi spuneau tăcut că nu vor pleca. Acum stăm față în față…

„Trecutul a închis cu tot cu ei poarta, lăsând în urmă o pagină albă, un nou început…”. Erau cuvintele ce-mi încheiau prima filă din povestea unei fete obișnuite, o simplă inimă ce-și dorea iubire. N-a cerut stele pictate cu aur sau flori culese din alte lumi – a vrut…a vrut să te știe al ei.…