Îți scriu…sau aș vrea să îți pot așterne câteva vorbe, dar mi se împiedică mâinile de propriile gânduri. Nu le pot prinde să construiesc măcar un rând, să îți dau o frântură din mine. Te am întipărit în minte, te am închis în cuvinte, de când ai găsit curajul să mă cauți. Ce aș putea…

Te rog, lasă-mă să te păstrez în gânduri, să te scriu, rupând din mine emoții. Vreau să te aștern, ca și cum ai fi aici, la un pix distanță de mine – doar la un suflu depărtare. Apropii ușor ochii de întuneric, închizând poarta luminii, doar așa știu că ai fost mereu aici. În acest…

Te privesc pentru prima dată, te proiectez cu al tău chip senin, pictat în culorile toamnei. Abia te-am primit în gândul meu, acum am avut curajul să te las să-mi cutreieri printre clipiri constante de ochi, întreruperi incerte de lumină scufundate în umbre frânte. Zâmbești – ochii îți stau mândrii, precum două stele abia răsărite…

Vreau să cred că n-ai părăsit nici un minut al meu corp, că ai rămas în mine chiar dacă încă sub forma unui vis. Peste tine plouă când inima nu vrea să mă mai asculte, închizându-se departe de lume. Pot iubi…acum am ființa întreagă, doar că nu te-am întâlnit încă pe tine. Ești încă un…

Scriu despre tine, omul din spatele acelor ochi care parcă străpung ființe, lăsând în urma lor aparente scântei încinse. Te-am întâlnit când drumul vieții mele se bifurca, iar eu pășeam cu inima cât un purice pe un nou drum. Totul a început într-o dată de 02 martie 2021, când schimbarea mi-a bătut insistent la poartă.…

Mă plimb printre gândurile zilei de ieri, atunci când sufletul meu plângea de dorul acelui „ a iubi din nou”. Cum să uit că ai existat? Cum să spun tuturor că n-ai existat când tu faci parte din mine? Ești esența ființei mele, învelișul inimii mele. Cu tine îmi învelesc ființa atunci când îmi este…

Te aștept de mii de clipe, întorc clepsidra crezând orbește în timp. Închid ochii și mă privesc, mă simt departe de propriile emoții. În întunericul propriilor ochi văd doar pete de nonculoare, uniforme figuri geometrice. Îmi pătrund în propria durere, gustând din sucul preparat de ploaia ce curge, picurând șiroi de apă pe pereții inimii.…

Mai lupți? Mai vrei să lupți când totul pare a fi închis? Ai vrea să crezi din nou în fluturi, plăpânde vietăți cu aripile deschise. Zboară mai departe decât ți-ar putea conduce vântul gândurile. Să închid cu cheia ușa, pretinzând că mi-am frânt ființa vrând să te caut? Oare aș avea curajul să-mi omor propriul…

De ce râd atunci când cineva îmi spune ” vei iubi!”? Râd…nu e umor în acele vorbe, ci doar un fel de aducere aminte că am avut curaj cândva. Acolo sunt grămezi de vise, stoluri de speranțe. De iubit din nou…pare un tablou îndepărtat, pictat de mână unei femei cu inima deschisă. Acele cuvinte îmi…