-
Tăcerea (32)
Ascult în liniște cum ticăie ceasul, cum secundele zboară însoțite de gânduri. Fiecare clipă poartă pe ale sale aripi un gând, cuvinte scrise timid pe o frunză arămie. Sunt duse departe, acolo unde simțirile se transformă în scântei aprinse. Ard până când sunt cuprinse de două inimi, ce-și unesc corpurile formând un întreg. Port în…
-
Tăcerea (31)
„Oare mai am curajul să zbor? Oare inima mea poate iubi? Oare pot iubi din nou?”. Sunt întrebări pe care îi le adresez timpului, cu gândul că poate clipele îmi vor oferi un răspuns. Ele trec, își scurg nisipul în mare, apoi pleacă uitând de timp. Valuri se risipesc în umbre, răscolind pietrele din adâncuri.…
-
Tăcerea(29)
Astăzi m-am întâlnit cu mine, acel copil ascuns după pagini, foi scrise. Mi-am pictat chipul, ochii făcuți din frunzele toamnei. Printre petele de culoare mă aflu eu, acea Mădă timidă, tăcută, un suflet ce-și scria tăcerea prin cuvinte. Vorbeam ajutată de desene, linii trasate ușor. Era o lume în care puteam fi eu, fără să…
-
Tăcerea (28)
Am rămas cu întrebarea ascunsă, precum soarele după nori așteptând furtuna. Privesc cerul cum își poartă umbrele, lăsând pe boltă urme de întuneric. Plouă încet, picură dintre frunze sunete cu miros de toamnă. Încă te aștept cu pana în mână, dorind să închei tăcerea. Cu ce să o închei? Cu ce să-i pun punct? Ce…
-
Tăcerea (25)
„ Draga mea, Cezara Am primit scrisoarea ta, am simțit dorul tău în fiecare cuvânt. Ți-am citit emoția, dorul pătruns în gândurile tale. Cerul Lunii îmi vorbește zilnic despre tine, îmi transmite prin imagini proiectate pe stele chipul tău. Număr însetat clipele, secundele până când marea îmi va da voie să te revăd. După cum…
-
Tăcerea (24)
Îți aud vocea, precum un ecou venit din depărtări. Marea te ține captiv pe o insulă pustie, culegând scoici pentru valurile ei. Nisipul te ajută să le prinzi de șiragul ținut de vânt. Te aud, îți ascult printre sunete glasul. Briza mă ajută să înțeleg ce vrea inima ta să-mi spună. Pulsează constant, vibrând emoții,…
